Marea iluzie: puterea fără moralitate

Scriam undeva pe blog că mentalitatea omului mediocru se construieşte mai ales pe realitatea pe care o descoperă prin organele sale de simţ.  Din această cauză omul mediocru este cu totul orientat către lumea exterioară spre plăcerea, satisfacerea, desfătarea simţurilor sale. Pentru un astfel de om, singurele lucruri care contează sunt cele care pot fi mâncate, pipăite, folosite, văzute, posedate. Limitându-şi viziunea doar la aspectul exterior sau material al vieţii, el a identificat un set de valori după care să se conducă: să aibă bani cât mai mulţi, să aibă o casă cât mai mare, să aibă bunuri cât mai multe, obiecte cât mai de preţ, maşini cât mai scumpe, haine cât mai cool, poziţie cât mai înaltă, etc. Astfel dorinţa de a avea, efortul de a obţine, mulţumirea împlinirii sunt principalele preocupări în jurul cărora se centrează atenţia sa.
Consecinţa?
Un set de calităţi speciale: mândria de avea, lăcomia, orgoliul de a avea mai mult decât alţii, frica de a nu pierde ce are, frustrarea că nu are, invidia că alţii au mai mult, perfidia, avariţia ş.a.m.d. care nu au deloc darul de a te face iubit, sau popular.
Cu cât ambiţiile cresc, cu atât posibilităţile morale de atingere a acestora sunt mai puţine, de aceea hoţia, corupţia, manipularea devin metodele cele mai la îndemână. În felul acesta persoanele "puternice" sfârşesc prin a rupe legătura dintre ele şi restul lumii.

Puterea care vine din lipsa de moralitate nu are suportul sufletesc al oamenilor pentru care contează adevăratele valori. Dacă aceşti oameni ar repezenta majoritatea, sau măcar un pic mai mult decât jumătate, o astfel de putere s-ar prăbuşi imediat.
Imoralul este puternic într-o lume care întreţine, din lipsă de cunoaştere sau din slăbiciune, imoralitatea.

Ps. Un om bun care se nimereste în preajma unor astfel de oameni, sfârşeşte prin a fi consumat de aceştia, mutilat sufleteşte sau corupt ...dacă nu este perfect treaz.